Cetatenii români care doresc sa se stabileasca in Franta si sa obtina un titlu de sejur trebuie sa se adreseze la prefectura pentru obtinerea acestui act.
In cadrul acestor demersuri este nevoie ca persoana respectiva sa prezinte, indiferent de natura titlului de sejur solicitat, anumite acte precum certificatul de nastere si certificatul de casatorie in original si traducerile lor.
Aceste traduceri pot fi efectuate si notariate in România.
In virtutea conventiei din 5 noiembrie 1974 intre (Republica Socialista) Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala aceste acte au pe teritoriul Frantei aceeasi valoare ca pe teritoriul României.
Concret aceasta conventie, in vigoare la ora actuala, permite evitarea obligatiei de a supralegaliza actele astfel traduse si de asemenea evitarea obligatiei apostilarii (apostila de la Haga) acestor acte.
Din practica noastra, putem sa afirmam ca majoriatea autoritatilor prefectorale franceze accepta actele traduse si notariate in România fara sa fie necesar de a justifica de aceasta Conventie.
Totusi, mai ales daca va adresati unei prefecturi din provincie, este posibil sa intâlniti dificultati in acceptarea acestor traduceri. Pentru a evita un refuz al actelor astfel traduse, si necesitatea de a proceda la o noua traducere de catre un expert traducator oficial in Franta, va sfatuim sa aveti asupra dumneavoastra un exemplar al conventiei in limba franceza.
In folosul dvs. am reprodus aici conventia in limba româna si in limba franceza. In special va invitam sa cititi articolele 9 si 10 din Conventie.
CONVENTIE din 5 noiembrie 1974 intre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala
Presedintele Republicii Socialiste Romania si presedintele Republicii Franceze,
in dorinta de a reglementa asistenta juridica intre Republica Socialista Romania si Republica Franceza in domeniul dreptului civil si comercial si de a contribui, astfel, la dezvoltarea relatiilor lor de prietenie pe baza principiilor respectarii suveranitatii si independentei nationale, a neamestecului in treburile interne, a egalitatii in drepturi si avantajului reciproc,
au hotarit sa incheie prezenta conventie si, in acest scop, au numit ca imputerniciti ai lor:
Presedintele Republicii Socialiste Romania, pe domnul George Macovescu, ministrul afacerilor externe;
Presedintele Republicii Franceze, pe domnul Jean Sauvagnargues, ministrul afacerilor externe.
care, dupa schimbul imputernicirilor lor, recunoscute in buna si cuvenita forma, au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
1.Fiecare stat asigura, pe teritoriul sau, cetatenilor celuilalt stat, ocrotirea juridica a drepturilor si intereselor lor personale sau patrimoniale, in aceleasi conditii ca si propriilor cetateni.
2.Cetatenii fiecarui stat au, ca urmare, pe teritoriul celuilalt stat, acces liber si nestinjenit la autoritatile judiciare, in aceleasi conditii ca si cetatenii acestei din urma stat, pentru urmarirea si apararea drepturilor si intereselor lor.
Art. 2
Dispozitiile prezentei conventii referitoare la cetatenii unuia dintre cele doua state se aplica, de asemenea, si persoanelor juridice care isi au sediul pe teritoriul acestui stat si care sint infiintate in conformitate cu legile sale.
CAPITOLUL II: Dispozitii referitoare la facilitarea aplicarii Conventiei privind procedura civila, incheiata la 1 martie 1954 la Haga
Art. 3
Cetatenii fiecarui stat, reclamanti sau intervenienti, nu pot fi obligati sa depuna nici cautiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sint straini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul statului caruia ii apartine autoritatea judiciara sesizata.
Art. 4
1.Actele judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala destinate unor persoane care se afla pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint transmise de ministerul justitiei al statului solicitant ministerului justitiei al statului solicitat.
2.Confirmarile si dovezile de inminare sau de comunicare a actelor sint restituite ministerului justitiei al statului solicitant.
3.Dispozitiile paragrafelor precedente nu se opun aplicarii celor prevazute la art. 6 alin. 1 pct. 1 si 2 ale Conventiei referitoare la procedura civila incheiata la 1 martie 1954 la Haga si art. 12 al Conventiei consulare dintre Republica Socialista Romania si Republica Franceza, semnata la 18 mai 1968, privind transmiterea actelor pe cale consulara.
Art. 5
1.Actele judiciare si extrajudiciare sint transmise in dublu exemplar.
2.Cererea, care este redactata in limbile celor doua state, cuprinde elementele esentiale ale actului, cum ar fi autoritatea solicitanta, identitatea partilor, natura actului si, aupa caz, data si locul infatisarii, termenele cuprinse in act, autoritatea judiciara care a pronuntat hotarirea, precum si orice alte elemente utile.
Art. 6
1.Autoritatea solicitata asigura remiterea actelor in conditiile prevazute de legislatia sa. Daca actele nu sint redactate in limba sa sau nu sint insotite de o traducere certificata, autoritatea solicitata va remite aceste acte destinatarului, daca acesta accepta sa le primeasca:
2.Confirmarile si dovezile de inminare sint insotite de o copie a actului care a facut obiectul predarii.
Art. 7
1.Comisiile rogatorii in materie civila sau comerciala sint transmise prin intermediul ministerelor de justitie ale celor doua state si sint efectuate de autoritatile judiciare.
2.Ele sint insotite de o traducere in limba autoritatii solicitate, certificata pentru conformitate fie de un agent diplomatic sau consular, fie de un traducator autorizat, fie de catre alta persoana abilitata in acest scop in unul dintre cele doua state.
Art. 8
Daca adresa destinatarului actului sau al persoanei a carei audiere este ceruta este incompleta sau inexacta, autoritatea solicitata se va stradui, totusi, sa dea curs cererii cu care a fost sesizata. Ea poate, in acest scop, sa ceara statului solicitant sa-i comunice orice informatii suplimentare de natura sa-i permita identificarea persoanei in cauza.
CAPITOLUL III: Forta probanta a actelor si scutirea de legalizare
Art. 9
Actele notariale si actele carora legea le confera valoare de acte autentice, intocmite pe teritoriul unuia dintre cele doua state, au, pe teritoriul celuilalt stat, aceeasi forta probanta ca si actele corespunzatoare intocmite pe teritoriul acestui stat.
Art. 10
Inscrisurile care emana de la autoritatile judiciare sau de la alte autoritati competente ale unuia dintre state, precum si inscrisurile carora acestea le dau data certa, le atesta autenticitatea semnaturii sau conformitatea cu originalul, nu au nevoie de nici o legalizare pentru a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat.
CAPITOLUL IV: Transmiteri in materia actelor de stare civila
Art. 11
Autoritatile competente ale fiecaruia dintre cele doua state transmit gratuit autoritatilor competente ale celuilalt stat, la cerere si dupa caz, certificate de stare civila romane, copii sau extrase de pe orice act de stare civila francez, precum si copii certificate de pe hotaririle pronuntate in materie de stare civila, daca aceste documente se refera la cetatenii statului solicitant si daca sint cerute in interes administrativ, suficient motivat.
CAPITOLUL V: Recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti si a actelor autentice
Art. 12
1.Dispozitiile prezentului capitol se aplica recunoasterii si executarii hotaririlor pronuntate de instantele judecatoresti ale celor doua state in materie civila sau comerciala.
2.Ele se aplica si hotaririlor penale in ceea ce priveste repararea pagubelor si restituirea bunurilor.
Aceste dispozitii sint, de asemenea, aplicabile actelor autentice intocmite pe teritoriul celor doua state.
Art. 13
Sentintele arbitrale pronuntate pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint recunoscute si executate pe teritoriul celuilalt stat in conformitate cu dispozitiile Conventiei pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New York la 10 iunie 1958.
Art. 14
Pentru aplicarea dispozitiilor prezentului capitol, prin hotarire se intelege orice hotarire pronuntata in materie contencioasa sau necontencioasa, indiferent de denumirea ei sau de autoritatea judiciara de la care emana, precum si orice tranzactie incheiata in fata unei autoritati judiciare in cursul unui proces.
Art. 15
Hotaririle pronuntate de o instanta de origine in unul dintre cele doua state sint recunoscute sau declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat:
a)daca instanta de origine a fost competenta potrivit art. 16 al prezentei conventii;
b)daca in statul de origine hotarirea este definitiva.
Sint considerate definitive hotaririle care nu mai pot face obiectul, in Romania, al unei cai ordinare de atac si, in Franta, unui recurs ordinar sau unui recurs in casare.
Pentru a fi declarata executorie in statul solicitat, hotarirea trebuie sa fie si susceptibila de executare in statul de origine.
Art. 16
Instanta judecatoreasca de origine este considerata competenta in sensul prezentei conventii:
a)daca, in momentul intentarii actiunii, piritul sau unul dintre piriti, in caz de indivizibilitate de actiune, avea domiciliul sau resedinta obisnuita in statul de origine;
b)daca, in momentul intentarii actiunii, piritul avea in statul de origine o intreprindere sau o sucursala comerciala, industriala sau de alta natura si daca a fost citat in acest stat pentru un litigiu referitor la activitatea intreprinderii sau sucursalei respective;
c)daca este vorba de un litigiu referitor la starea, capacitatea sau raporturile de familie intre cetatenii statului unde hotarirea a fost pronuntata;
d)daca faptul cauzator de prejudicii pe care este fondata actiunea in daune-interese a survenit in statul de origine;
e)daca actiunea are ca obiect un litigiu referitor la un imobil situat in statul de origine;
f)daca piritul s-a supus expres competentei instantei de origine fie printr-o alegere de domiciliu, fie prin orice alta clauza atributiva de competenta, cu conditia ca legea statului solicitat sa nu se opuna pe considerente de materie;
g)in oricare alt caz in care competenta este fondata potrivit regulilor de competenta juridica internationala admise de legislatia statului unde hotarirea este invocata sau in virtutea unei conventii in vigoare intre cele doua state.
Competenta instantei judecatoresti a statului de origine, prevazuta in prezentul articol, poate sa nu fie recunoscuta daca legislatia statului solicitat atribuie o competenta exclusiva, pe considerente de materie, instantelor judecatoresti proprii.
Art. 17
Recunoasterea sau executarea este refuzata daca:
a)actul de sesizare a instantei judecatoresti nu a fost comunicat in mod valabil si in timp util partii lipsa, pentru ca aceasta sa se poata apara;
b)un proces intre aceleasi parti, intemeiat pe aceleasi fapte si avind acelasi obiect:
(1)este pendinte in fata unei instante judecatoresti a statului solicitat, care a fost prima sesizata, sau
(2)a dat loc la o hotarire pronuntata in statul solicitat;
c)instanta judecatoreasca solicitata este tinuta sa recunoasca competenta atribuita arbitrilor;
d)hotarirea este contrara ordinii publice a statului solicitat.
Art. 18
Recunoasterea sau executarea nu poate fi refuzata numai pentru motivul ca instanta judecatoreasca de origine a aplicat o alta lege decit aceea care ar fi fost aplicabila potrivit normelor de drept international privat ale statului solicitat, cu exceptia celor referitoare la starea sau capacitatea persoanelor, ori in cazul in care norma conflictuala este stabilita printr-o conventie in vigoare intre cele doua state. Chiar si in aceste cazuri, recunoasterea sau executarea nu poate fi refuzata daca aplicarea legii indicate de catre normele mentionate ar fi dus la acelasi rezultat.
Art. 19
Sub rezerva celor necesare pentru aplicarea articolelor precedente, instanta solicitata nu procedeaza la examinarea fondului hotaririlor pronuntate in statul de origine.
Art. 20
1.Recunoasterea sau executarea hotaririlor se face potrivit legii statului solicitat, in masura in care prezenta conventie nu dispune altfel.
2.Daca hotarirea se pronunta cu privire la mai multe capete de cerere, care sint disociabile, recunoasterea sau executarea poate fi acordata partial.
Art. 21
1.Partea care invoca recunoasterea sau care cere executarea va prezenta:
a)o copie de pe hotarire care sa indeplineasca conditiile necesare de autenticitate;
b)o copie certificata de pe citatia adresata partii care a fost lipsa in instanta, precum si orice act care sa ateste ca citatia i-a ajuns in timp util;
c)orice act de natura sa stabileasca ca hotarirea indeplineste conditiile stabilite la alin. b) al art. 15.
2.Daca continutul hotaririi nu da instantei judecatoresti solicitate posibilitatea de a verifica daca conditiile prevazute de prezentul capitol sint indeplinite, aceasta instanta poate cere orice alte acte utile in acest scop.
3.Actele prevazute la paragrafele precedente trebuie sa fie insotite de o traducere certificata pentru conformitate, fie de catre un agent diplomatic sau consular, fie de catre un traducator autorizat sau de catre orice alta persoana abilitata in acest scop in unul dintre cele doua state.
Art. 22
Actele autentice executorii pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat de catre instanta judecatoreasca competenta potrivit legii statului pe teritoriul caruia s-a cerut executarea.
Instanta judecatoreasca verifica numai daca actele indeplinesc conditiile necesare autenticitatii lor pe teritoriul statului unde au fost intocmite si daca dispozitiile a caror executare se urmareste nu sint contrare ordinii publice a statului pe teritoriul caruia se cere exequaturul.
Art. 23
Cheltuielile efectuate pentru certificarea si traducerea inscrisurilor cerute in cadrul unei proceduri de recunoastere sau executare se includ in cheltuielile de judecata ale acestei proceduri.
Art. 24
Partea care a beneficiat de asistenta judiciara gratuita in statul de origine va beneficia de aceasta, fara o noua examinare, in limitele prevazute de legislatia statului solicitat, pentru actele si procedurile prin care se urmareste recunoasterea sau obtinerea executarii hotaririi, precum tei pentru actele si procedurile de executare in statul solicitat.
Art. 25
Dispozitiile prezentului capitol nu deroga de la prevederile conventiilor la care cele doua state sint sau vor fi parti si care reglementeaza, in materii speciale, recunoasterea si executarea hotaririlor.
CAPITOLUL VI: Schimb de informatii in materie de legislatie
Art. 26
Ministerele de justitie ale celor doua state isi comunica reciproc, la cerere, informatii referitoare la legile in vigoare sau care au fost in vigoare pe teritoriul statului caruia ii apartin.
CAPITOLUL VII: Dispozitii finale
Art. 27
1.Prezenta conventie va fi supusa ratificarii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Bucuresti cit mai curind posibil.
2.Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni urmatoare datei schimbului instrumentelor de ratificare.
3.Prezenta conventie este incheiata pe o durata nelimitata.
Fiecare dintre cele doua state poate sa o denunte printr-o notificare scrisa, adresata celuilalt stat, si care va produce efecte la un an de la data comunicarii.
4.Totusi, dispozitiile cap. II al prezentei conventii se vor aplica pe timpul cit Conventia privind procedura civila, incheiata la 1 martie 1954 la Haga, va ramine in vigoare intre cele doua state.
Drept care imputernicitii respectivi au semnat prezenta conventie si au aplicat sigiliile lor.
Facuta la Paris la 5 noiembrie 1974, in doua exemplare originale, fiecare in limba romana si in limba franceza, ambele texte facind deplina credinta.
-****-
Pentru Pentru
Republica Socialista Romania, Republica Franceza,
George Macovescu Jean Sauvagnargues
Paris, 5 noiembrie 1974 *)
Domnule ministru,
In cursul negocierilor pentru incheierea Conventiei dintre Republica Franceza si Republica Socialista Romania privind asistenta juridica in materie civila si comerciala, semnata astazi, s-a convenit ca dispozitiile alineatului 1 al articolului 7 din aceasta conventie nu exclud posibilitatea ca partile contractante sa execute direct si fara constringere comisii rogatorii prin agentii lor diplomatici sau consulari, in scopul audierii cetatenilor lor, intelegindu-se ca cetatenia persoanei audiate se apreciaza dupa legea statului de resedinta.
Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare si raspunsul pe care mi-l veti adresa sa constituie acordul celor doua parti in aceasta problema.
Va rog sa primiti, domnule ministru, asigurarile inaltei mele consideratii.
Jean Sauvagnargues,
ministrul afacerilor externe al Republicii Franceze
Excelentei Sale
domnului George Macovescu,
ministrul afacerilor externe
al Republicii Socialiste Romania
Domnule ministru,
Ati binevoit sa-mi adresati scrisoarea cu urmatorul continut:
„In cursul negocierilor pentru incheierea Conventiei dintre Republica Franceza si Republica Socialista Romania privind asistenta juridica in materie civila si comerciala, semnata astazi, s-a convenit ca dispozitiile alineatului 1 al articolului 7 din aceasta conventie nu exclud posibilitatea ca partile contractante sa execute direct si fara constringere comisii rogatorii prin agentii lor diplomatici sau consulari, in scopul audierii cetatenilor lor, intelegindu-se ca cetatenia persoanei audiate se apreciaza dupa legea statului de resedinta.
Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare si raspunsul pe care mi-l veti adresa sa constituie acordul celor doua parti in aceasta problema”.
Am onoarea sa va fac cunoscut ca cele ce preced intrunesc acordul guvernului roman.
In aceste conditii, scrisoarea dumneavoastra sus-mentionata si prezentul raspuns constituie acordul celor doua parti in aceasta problema.
Va rog sa primiti, domnule ministru, asigurarea inaltei mele consideratii.
Paris, 5 noiembrie 1974.
George Macovescu,
ministrul afacerilor externe
al Republicii Socialiste Romania
Domnului Jean Sauvagnargues,
ministrul afacerilor externe al Republicii Franceze
Buna ziua !am citit aceasta conventie,am imprimat_o,am dus_o la biroul de la Assurance Maladie,unde ma confrunt cu problema de a nu_mi recunoaste traducerea legalizata de catre un traducator si un notar din Romania a certificatului de nastere si nu pot sa cred ca sunt refuzata si trimisa obligatoriu sa_mi fac traducerea aici in Franta pe motiv ca „directivele” s_au schimbat si ca noile legi emise cica in urma cu 2_3 luni sunt altele si ca aceasta conventie nu e valabila pentru ei.sa fie asa?noul guvern a emis alte legi privind legalizarea actelor?multumesc anticipat
Conventia este in vigoare la ora actuala, deci aplicabila. Va loviti de un blocaj administrativ. Din pacate cea mai simpla solutie este sa faceti cum vor ei, adica sa traduceti actele aici. Altfel, puteti insista la Assurance Maladie, eventual facand apel la un superior ierarhic: solicitare de rendez-vous, scrisoare, etc.
Si eu am avut aceiasi problema, nu vor decît sa te plimbe, in realitate ai dat de oameni care nu vor sa te serveasca.
Sfatul meu este sa schimbi biroul de „Assurance Maladie” asa am facut si eu si am obtinut cartea vitala. totul depinde de biroul in care faci cererea.
Eu am facuto in 12 eme si m-au refuzat si am reusit in 10 eme la Gara de Est
Francezii au intilnit badarani de la noi care i-au jignit verbal si acum ei se razbuna pe cei nevinovati si cinstiti, ca asa-i natura umana.
Buna ziua!
Problema mea este urmatoare: trebuind sa renovez pasaportul expirat si avind divortat, trebuie sa prezint sentinta de divort consulatului romin de la Roma unde sint rezidenta. Cum divortul a fost facut in Franta, Consulatul Romin imi cere sentinta de divort apostilata de statul francez. In Franta NU imi apostileaza documentul in baza Conventiei franco-romine din 5 noiembrie 1974. Cei de la consulat insista iar eu nu reusesc sa-mi renovez pasaportul. Imi puteti da o explicatie insistentelor Consulatului Romin? In asteptarea raspunsului Dvs.va multumesc si va doresc o zi placuta!
Daniela Mihalache Seneca
Cunosc problema, autoritatile române (o parte dintre ele) continua sa solicite apostila in pofida acestei conventii. Ori autoritatile franceze cum ati remarcat si dvs nu elibereaza apostila in temeiul Conventiei…Eventual poate reusisti sa obtineti de la tribunalul de mare instanta din Franta o atestatie in acest sens. Cu toate ca nu ar trebui, autoritatile române avand obligatia sa cunoasca si sa aplice conventiile bilaterale la care România este parte.
R Cujas Avocat român Franta