Procură călătorie minor din România

Aveți nevoie de o procură pentru călătoria unui minor din România și nu găsiți rapid o programare la consulat sau la notar? Clienții noștri ne cer adesea o „împuternicire la notar”. În limbaj juridic, actul se numește procură (mandat) sau, pentru călătoria minorilor, declarație de consimțământ. Deși mulți clienți cred că trebuie să se adreseze direct notarului, în practică conținutul acestor acte este redactat de avocat, care îl adaptează situației concrete și autorității în fața căreia va fi folosit. În multe cazuri, actul poate fi chiar certificat de avocat, fără programare la consulat.

Procura este necesară în două mari categorii de situații: călătoria unui minor (1) și demersurile administrative în fața instituțiilor românești (2).

1. Declarația de consimțământ pentru călătoria unui minor din România

Când un copil minor călătorește cu un singur părinte sau cu o altă persoană, Poliția de Frontieră, companiile aeriene și autoritățile din țara de destinație pot cere dovada acordului părintelui care nu călătorește. Documentul este util în special când:

un părinte călătorește singur cu copilul, iar celălalt își dă acordul în scris;
copilul călătorește cu o altă persoană (bunic, rudă, însoțitor de excursie sau tabără), cu autorizarea părinților;
copilul călătorește singur, iar părinții desemnează persoana care îl preia la destinație.

Cum procedăm. Redactăm declarația în limba română, pe baza unui contract de asistență juridică. Părintele o citește integral și o semnează în două exemplare în fața avocatului. Avocatul stabilește identitatea semnatarului, certifică semnătura și întocmește o încheiere de dată certă. Nu este nevoie să vă deplasați la notar sau la consulat.

Temeiul juridic. Un act sub semnătură privată contrasemnat de avocat face deplină credință despre scrisul și semnătura părților (art. 1374 Cod civil francez, modificat prin Ordonanța nr. 2016-131 din 10 februarie 2016). În plus, art. 10 din Convenția dintre Franța și România din 5 noiembrie 1974 prevede că înscrisurile cărora autoritățile competente le dau dată certă sau le atestă autenticitatea semnăturii nu au nevoie de legalizare pentru a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat.

Ce conține declarația:

identitatea completă a părintelui care își dă acordul (nume, data și locul nașterii, act de identitate, CNP);
identitatea minorului (nume, data și locul nașterii, CNP);
identitatea persoanei care îl însoțește;
destinația (de exemplu Uniunea Europeană, Franța, România) și durata acordului, determinată sau nedeterminată;
mențiunea că declarația servește la Poliția de Frontieră și oriunde va fi nevoie;
avertismentul privind răspunderea penală pentru fals în declarații (art. 326 Cod penal), pe care declarantul îl cunoaște.

Dacă părinții sunt separați și unul dintre ei refuză să își dea acordul, călătoria poate fi autorizată de judecătorul pentru afaceri familiale (juge aux affaires familiales). Cabinetul nostru, specializat și în dreptul familiei, vă poate consilia și în această situație.

2. Procura pentru demersuri administrative în fața instituțiilor românești

Locuiți în Franța și aveți de rezolvat ceva în România? Puteți împuternici o persoană de încredere să vă reprezinte, fără să vă deplasați. Procura este folosită frecvent pentru:

Bănci: deschiderea sau închiderea unui cont, ridicarea de sume, solicitarea de extrase sau acte. Multe bănci au cerințe proprii privind conținutul și forma procurii, de aceea le verificăm în prealabil.
Instanțe și alte autorități: reprezentarea în procese și în demersuri cu caracter juridic.
Acte privind vehiculele: înmatriculare, radiere, transcriere, certificat de înmatriculare („carte grise” în Franța). Aceste operațiuni cer o procură cu mențiuni precise privind vehiculul.
Pașapoarte și cărți de identitate (buletin): pentru un adult, cererea presupune în general prezența personală a titularului, pentru preluarea datelor biometrice, iar procura nu o poate înlocui. În schimb, pentru un copil minor, un părinte poate împuternici celălalt părinte, printr-o procură specială, să depună cererea de eliberare și să ridice pașaportul copilului. Verificăm cu dumneavoastră ce se poate face prin mandatar și ce nu.

Procură generală sau specială?

O procură generală permite, în principiu, doar acte de conservare și de administrare. Pentru acte mai importante (vânzarea unui bun, de exemplu), legea cere de obicei o procură specială, cu mențiuni exprese. Un text prea vag poate fi refuzat de bancă sau de autoritate, iar un text prea larg vă poate expune la riscuri. De aceea redactarea trebuie făcută cu atenție, nu după un model generic.

Exemplu: procura specială pentru pașaportul copilului

O procură specială bine redactată arată exact ce are voie să facă mandatarul. De exemplu, tatăl o împuternicește pe mama copilului minor să depună cererea de eliberare a pașaportului și să îl ridice. Actul cuprinde, de regulă:

identitatea completă a mandantului și a mandatarului, precum și a copilului;
obiectul precis al mandatului (depunerea cererii și ridicarea pașaportului);
dreptul mandatarului de a semna și de a vă reprezenta în fața ambasadei, a primăriei, a administrației financiare, a notariatului sau a altor autorități, de a completa formulare și de a plăti taxele;
extinderea mandatului la actele necesare executării lui, chiar dacă nu sunt menționate expres;
răspunderea mandatarului pentru actele îndeplinite, caracterul gratuit și netransmisibil al mandatului;
durata de valabilitate: până la îndeplinirea mandatului, dar nu mai mult de 3 ani, și încetarea prin revocare;
declarația mandantului că a citit actul și că acesta exprimă voința sa.

Cum se întocmește o procură din Franța?

Forma depinde de autoritatea în fața căreia va fi folosită procura. În practică, avem mai multe variante:

Act redactat de avocat și semnat în fața avocatului, cu încheiere de dată certă. Este soluția cea mai rapidă și se potrivește, de exemplu, declarațiilor de consimțământ pentru călătorie.
Act redactat de avocat și semnat în fața unui notar francez, care stabilește identitatea semnatarului și întocmește încheierea de dată certă. Este utilă când banca sau autoritatea din România preferă intervenția unui notar.

În ambele variante se aplică Convenția dintre Franța și România din 5 noiembrie 1974. Potrivit art. 9, actele notariale întocmite într-un stat au în celălalt stat aceeași forță probantă ca actele corespunzătoare de acolo. Potrivit art. 10, înscrisurile cărora autoritățile competente le dau dată certă nu au nevoie de legalizare. În consecință, nu este nevoie de apostilă sau de legalizare, iar actul fiind redactat direct în limba română, de regulă nici de traducere. Durata de valabilitate, mențiunile obligatorii și posibilitatea de revocare sunt prevăzute clar în act.

Succesiuni și operațiuni imobiliare: exclusiv prin consulat

Procurile pentru succesiuni și pentru operațiuni imobiliare (de exemplu vânzarea sau cumpărarea unui imobil) se întocmesc exclusiv la consulatul României în Franța. Pentru aceste acte nu putem înlocui consulatul cu un act certificat de avocat sau semnat în fața unui notar francez.

Cum vă putem ajuta

Cabinetul nostru:

stabilim ce tip de act vă trebuie (declarație de consimțământ, procură generală sau specială);
redactăm actul în limba română și, la nevoie, în limba franceză;
certificăm semnătura în fața avocatului sau organizăm semnarea în fața unui notar francez, după cum cere autoritatea vizată (cu excepția succesiunilor și a operațiunilor imobiliare, care se fac exclusiv la consulat);
verificăm în prealabil cerințele băncii sau ale autorității din România;
vă asistăm în caz de refuz sau de dificultăți.

În concluzie

Un act întocmit corect vă scutește de deplasări, de întârzieri și de refuzuri la frontieră sau la ghișeu. Contactați-ne prin formularul de pe site și vă vom spune exact ce document vă trebuie și ce pași urmează.