Conventia franco-româna 5 noiembrie 1974

5 Comentarii

Cetatenii români care doresc sa se stabileasca in Franta si sa obtina un titlu de sejur trebuie sa se adreseze la prefectura pentru obtinerea acestui act.

In cadrul acestor demersuri este nevoie ca persoana respectiva sa prezinte, indiferent de natura titlului de sejur solicitat, anumite acte precum certificatul de nastere si certificatul de casatorie in original si traducerile lor.

Aceste traduceri pot fi efectuate si notariate in România.

In virtutea conventiei din 5 noiembrie 1974 intre (Republica Socialista) Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala aceste acte au pe teritoriul Frantei aceeasi valoare ca pe teritoriul României.

Concret aceasta conventie, in vigoare la ora actuala, permite evitarea obligatiei de a supralegaliza actele astfel traduse si de asemenea evitarea obligatiei apostilarii (apostila de la Haga) acestor acte.

Din practica noastra, putem sa afirmam ca majoriatea autoritatilor prefectorale franceze accepta actele traduse si notariate in România fara sa fie necesar de a justifica de aceasta Conventie.

Totusi, mai ales daca va adresati unei prefecturi din provincie, este posibil sa intâlniti dificultati in acceptarea acestor traduceri. Pentru a evita un refuz al actelor astfel traduse, si necesitatea de a proceda la o noua traducere de catre un expert traducator oficial in Franta, va sfatuim sa aveti asupra dumneavoastra un exemplar al conventiei in limba franceza.

In folosul dvs. am reprodus aici conventia in limba româna si in limba franceza. In special va invitam sa cititi articolele 9 si 10 din Conventie.

CONVENTIE din 5 noiembrie 1974 intre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala

Presedintele Republicii Socialiste Romania si presedintele Republicii Franceze,
in dorinta de a reglementa asistenta juridica intre Republica Socialista Romania si Republica Franceza in domeniul dreptului civil si comercial si de a contribui, astfel, la dezvoltarea relatiilor lor de prietenie pe baza principiilor respectarii suveranitatii si independentei nationale, a neamestecului in treburile interne, a egalitatii in drepturi si avantajului reciproc,
au hotarit sa incheie prezenta conventie si, in acest scop, au numit ca imputerniciti ai lor:
Presedintele Republicii Socialiste Romania, pe domnul George Macovescu, ministrul afacerilor externe;
Presedintele Republicii Franceze, pe domnul Jean Sauvagnargues, ministrul afacerilor externe.
care, dupa schimbul imputernicirilor lor, recunoscute in buna si cuvenita forma, au convenit asupra urmatoarelor dispozitii:

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1
1.Fiecare stat asigura, pe teritoriul sau, cetatenilor celuilalt stat, ocrotirea juridica a drepturilor si intereselor lor personale sau patrimoniale, in aceleasi conditii ca si propriilor cetateni.
2.Cetatenii fiecarui stat au, ca urmare, pe teritoriul celuilalt stat, acces liber si nestinjenit la autoritatile judiciare, in aceleasi conditii ca si cetatenii acestei din urma stat, pentru urmarirea si apararea drepturilor si intereselor lor.

Art. 2
Dispozitiile prezentei conventii referitoare la cetatenii unuia dintre cele doua state se aplica, de asemenea, si persoanelor juridice care isi au sediul pe teritoriul acestui stat si care sint infiintate in conformitate cu legile sale.

CAPITOLUL II: Dispozitii referitoare la facilitarea aplicarii Conventiei privind procedura civila, incheiata la 1 martie 1954 la Haga

Art. 3
Cetatenii fiecarui stat, reclamanti sau intervenienti, nu pot fi obligati sa depuna nici cautiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sint straini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul statului caruia ii apartine autoritatea judiciara sesizata.

Art. 4
1.Actele judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala destinate unor persoane care se afla pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint transmise de ministerul justitiei al statului solicitant ministerului justitiei al statului solicitat.
2.Confirmarile si dovezile de inminare sau de comunicare a actelor sint restituite ministerului justitiei al statului solicitant.
3.Dispozitiile paragrafelor precedente nu se opun aplicarii celor prevazute la art. 6 alin. 1 pct. 1 si 2 ale Conventiei referitoare la procedura civila incheiata la 1 martie 1954 la Haga si art. 12 al Conventiei consulare dintre Republica Socialista Romania si Republica Franceza, semnata la 18 mai 1968, privind transmiterea actelor pe cale consulara.

Art. 5
1.Actele judiciare si extrajudiciare sint transmise in dublu exemplar.
2.Cererea, care este redactata in limbile celor doua state, cuprinde elementele esentiale ale actului, cum ar fi autoritatea solicitanta, identitatea partilor, natura actului si, aupa caz, data si locul infatisarii, termenele cuprinse in act, autoritatea judiciara care a pronuntat hotarirea, precum si orice alte elemente utile.

Art. 6
1.Autoritatea solicitata asigura remiterea actelor in conditiile prevazute de legislatia sa. Daca actele nu sint redactate in limba sa sau nu sint insotite de o traducere certificata, autoritatea solicitata va remite aceste acte destinatarului, daca acesta accepta sa le primeasca:
2.Confirmarile si dovezile de inminare sint insotite de o copie a actului care a facut obiectul predarii.

Art. 7
1.Comisiile rogatorii in materie civila sau comerciala sint transmise prin intermediul ministerelor de justitie ale celor doua state si sint efectuate de autoritatile judiciare.
2.Ele sint insotite de o traducere in limba autoritatii solicitate, certificata pentru conformitate fie de un agent diplomatic sau consular, fie de un traducator autorizat, fie de catre alta persoana abilitata in acest scop in unul dintre cele doua state.

Art. 8
Daca adresa destinatarului actului sau al persoanei a carei audiere este ceruta este incompleta sau inexacta, autoritatea solicitata se va stradui, totusi, sa dea curs cererii cu care a fost sesizata. Ea poate, in acest scop, sa ceara statului solicitant sa-i comunice orice informatii suplimentare de natura sa-i permita identificarea persoanei in cauza.

CAPITOLUL III: Forta probanta a actelor si scutirea de legalizare

Art. 9
Actele notariale si actele carora legea le confera valoare de acte autentice, intocmite pe teritoriul unuia dintre cele doua state, au, pe teritoriul celuilalt stat, aceeasi forta probanta ca si actele corespunzatoare intocmite pe teritoriul acestui stat.

Art. 10
Inscrisurile care emana de la autoritatile judiciare sau de la alte autoritati competente ale unuia dintre state, precum si inscrisurile carora acestea le dau data certa, le atesta autenticitatea semnaturii sau conformitatea cu originalul, nu au nevoie de nici o legalizare pentru a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat.

CAPITOLUL IV: Transmiteri in materia actelor de stare civila

Art. 11
Autoritatile competente ale fiecaruia dintre cele doua state transmit gratuit autoritatilor competente ale celuilalt stat, la cerere si dupa caz, certificate de stare civila romane, copii sau extrase de pe orice act de stare civila francez, precum si copii certificate de pe hotaririle pronuntate in materie de stare civila, daca aceste documente se refera la cetatenii statului solicitant si daca sint cerute in interes administrativ, suficient motivat.

CAPITOLUL V: Recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti si a actelor autentice

Art. 12
1.Dispozitiile prezentului capitol se aplica recunoasterii si executarii hotaririlor pronuntate de instantele judecatoresti ale celor doua state in materie civila sau comerciala.
2.Ele se aplica si hotaririlor penale in ceea ce priveste repararea pagubelor si restituirea bunurilor.
Aceste dispozitii sint, de asemenea, aplicabile actelor autentice intocmite pe teritoriul celor doua state.

Art. 13
Sentintele arbitrale pronuntate pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint recunoscute si executate pe teritoriul celuilalt stat in conformitate cu dispozitiile Conventiei pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New York la 10 iunie 1958.

Art. 14
Pentru aplicarea dispozitiilor prezentului capitol, prin hotarire se intelege orice hotarire pronuntata in materie contencioasa sau necontencioasa, indiferent de denumirea ei sau de autoritatea judiciara de la care emana, precum si orice tranzactie incheiata in fata unei autoritati judiciare in cursul unui proces.

Art. 15
Hotaririle pronuntate de o instanta de origine in unul dintre cele doua state sint recunoscute sau declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat:
a)daca instanta de origine a fost competenta potrivit art. 16 al prezentei conventii;
b)daca in statul de origine hotarirea este definitiva.
Sint considerate definitive hotaririle care nu mai pot face obiectul, in Romania, al unei cai ordinare de atac si, in Franta, unui recurs ordinar sau unui recurs in casare.
Pentru a fi declarata executorie in statul solicitat, hotarirea trebuie sa fie si susceptibila de executare in statul de origine.

Art. 16
Instanta judecatoreasca de origine este considerata competenta in sensul prezentei conventii:
a)daca, in momentul intentarii actiunii, piritul sau unul dintre piriti, in caz de indivizibilitate de actiune, avea domiciliul sau resedinta obisnuita in statul de origine;
b)daca, in momentul intentarii actiunii, piritul avea in statul de origine o intreprindere sau o sucursala comerciala, industriala sau de alta natura si daca a fost citat in acest stat pentru un litigiu referitor la activitatea intreprinderii sau sucursalei respective;
c)daca este vorba de un litigiu referitor la starea, capacitatea sau raporturile de familie intre cetatenii statului unde hotarirea a fost pronuntata;
d)daca faptul cauzator de prejudicii pe care este fondata actiunea in daune-interese a survenit in statul de origine;
e)daca actiunea are ca obiect un litigiu referitor la un imobil situat in statul de origine;
f)daca piritul s-a supus expres competentei instantei de origine fie printr-o alegere de domiciliu, fie prin orice alta clauza atributiva de competenta, cu conditia ca legea statului solicitat sa nu se opuna pe considerente de materie;
g)in oricare alt caz in care competenta este fondata potrivit regulilor de competenta juridica internationala admise de legislatia statului unde hotarirea este invocata sau in virtutea unei conventii in vigoare intre cele doua state.
Competenta instantei judecatoresti a statului de origine, prevazuta in prezentul articol, poate sa nu fie recunoscuta daca legislatia statului solicitat atribuie o competenta exclusiva, pe considerente de materie, instantelor judecatoresti proprii.

Art. 17
Recunoasterea sau executarea este refuzata daca:
a)actul de sesizare a instantei judecatoresti nu a fost comunicat in mod valabil si in timp util partii lipsa, pentru ca aceasta sa se poata apara;
b)un proces intre aceleasi parti, intemeiat pe aceleasi fapte si avind acelasi obiect:
(1)este pendinte in fata unei instante judecatoresti a statului solicitat, care a fost prima sesizata, sau
(2)a dat loc la o hotarire pronuntata in statul solicitat;
c)instanta judecatoreasca solicitata este tinuta sa recunoasca competenta atribuita arbitrilor;
d)hotarirea este contrara ordinii publice a statului solicitat.

Art. 18
Recunoasterea sau executarea nu poate fi refuzata numai pentru motivul ca instanta judecatoreasca de origine a aplicat o alta lege decit aceea care ar fi fost aplicabila potrivit normelor de drept international privat ale statului solicitat, cu exceptia celor referitoare la starea sau capacitatea persoanelor, ori in cazul in care norma conflictuala este stabilita printr-o conventie in vigoare intre cele doua state. Chiar si in aceste cazuri, recunoasterea sau executarea nu poate fi refuzata daca aplicarea legii indicate de catre normele mentionate ar fi dus la acelasi rezultat.

Art. 19
Sub rezerva celor necesare pentru aplicarea articolelor precedente, instanta solicitata nu procedeaza la examinarea fondului hotaririlor pronuntate in statul de origine.

Art. 20
1.Recunoasterea sau executarea hotaririlor se face potrivit legii statului solicitat, in masura in care prezenta conventie nu dispune altfel.
2.Daca hotarirea se pronunta cu privire la mai multe capete de cerere, care sint disociabile, recunoasterea sau executarea poate fi acordata partial.

Art. 21
1.Partea care invoca recunoasterea sau care cere executarea va prezenta:
a)o copie de pe hotarire care sa indeplineasca conditiile necesare de autenticitate;
b)o copie certificata de pe citatia adresata partii care a fost lipsa in instanta, precum si orice act care sa ateste ca citatia i-a ajuns in timp util;
c)orice act de natura sa stabileasca ca hotarirea indeplineste conditiile stabilite la alin. b) al art. 15.
2.Daca continutul hotaririi nu da instantei judecatoresti solicitate posibilitatea de a verifica daca conditiile prevazute de prezentul capitol sint indeplinite, aceasta instanta poate cere orice alte acte utile in acest scop.
3.Actele prevazute la paragrafele precedente trebuie sa fie insotite de o traducere certificata pentru conformitate, fie de catre un agent diplomatic sau consular, fie de catre un traducator autorizat sau de catre orice alta persoana abilitata in acest scop in unul dintre cele doua state.

Art. 22
Actele autentice executorii pe teritoriul unuia dintre cele doua state sint declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat de catre instanta judecatoreasca competenta potrivit legii statului pe teritoriul caruia s-a cerut executarea.
Instanta judecatoreasca verifica numai daca actele indeplinesc conditiile necesare autenticitatii lor pe teritoriul statului unde au fost intocmite si daca dispozitiile a caror executare se urmareste nu sint contrare ordinii publice a statului pe teritoriul caruia se cere exequaturul.

Art. 23
Cheltuielile efectuate pentru certificarea si traducerea inscrisurilor cerute in cadrul unei proceduri de recunoastere sau executare se includ in cheltuielile de judecata ale acestei proceduri.

Art. 24
Partea care a beneficiat de asistenta judiciara gratuita in statul de origine va beneficia de aceasta, fara o noua examinare, in limitele prevazute de legislatia statului solicitat, pentru actele si procedurile prin care se urmareste recunoasterea sau obtinerea executarii hotaririi, precum tei pentru actele si procedurile de executare in statul solicitat.

Art. 25
Dispozitiile prezentului capitol nu deroga de la prevederile conventiilor la care cele doua state sint sau vor fi parti si care reglementeaza, in materii speciale, recunoasterea si executarea hotaririlor.
CAPITOLUL VI: Schimb de informatii in materie de legislatie

Art. 26
Ministerele de justitie ale celor doua state isi comunica reciproc, la cerere, informatii referitoare la legile in vigoare sau care au fost in vigoare pe teritoriul statului caruia ii apartin.

CAPITOLUL VII: Dispozitii finale

Art. 27
1.Prezenta conventie va fi supusa ratificarii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Bucuresti cit mai curind posibil.
2.Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni urmatoare datei schimbului instrumentelor de ratificare.
3.Prezenta conventie este incheiata pe o durata nelimitata.
Fiecare dintre cele doua state poate sa o denunte printr-o notificare scrisa, adresata celuilalt stat, si care va produce efecte la un an de la data comunicarii.
4.Totusi, dispozitiile cap. II al prezentei conventii se vor aplica pe timpul cit Conventia privind procedura civila, incheiata la 1 martie 1954 la Haga, va ramine in vigoare intre cele doua state.
Drept care imputernicitii respectivi au semnat prezenta conventie si au aplicat sigiliile lor.
Facuta la Paris la 5 noiembrie 1974, in doua exemplare originale, fiecare in limba romana si in limba franceza, ambele texte facind deplina credinta.
-****-
Pentru Pentru
Republica Socialista Romania, Republica Franceza,
George Macovescu Jean Sauvagnargues
Paris, 5 noiembrie 1974 *)
Domnule ministru,
In cursul negocierilor pentru incheierea Conventiei dintre Republica Franceza si Republica Socialista Romania privind asistenta juridica in materie civila si comerciala, semnata astazi, s-a convenit ca dispozitiile alineatului 1 al articolului 7 din aceasta conventie nu exclud posibilitatea ca partile contractante sa execute direct si fara constringere comisii rogatorii prin agentii lor diplomatici sau consulari, in scopul audierii cetatenilor lor, intelegindu-se ca cetatenia persoanei audiate se apreciaza dupa legea statului de resedinta.
Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare si raspunsul pe care mi-l veti adresa sa constituie acordul celor doua parti in aceasta problema.
Va rog sa primiti, domnule ministru, asigurarile inaltei mele consideratii.
Jean Sauvagnargues,
ministrul afacerilor externe al Republicii Franceze
Excelentei Sale
domnului George Macovescu,
ministrul afacerilor externe
al Republicii Socialiste Romania
Domnule ministru,
Ati binevoit sa-mi adresati scrisoarea cu urmatorul continut:
„In cursul negocierilor pentru incheierea Conventiei dintre Republica Franceza si Republica Socialista Romania privind asistenta juridica in materie civila si comerciala, semnata astazi, s-a convenit ca dispozitiile alineatului 1 al articolului 7 din aceasta conventie nu exclud posibilitatea ca partile contractante sa execute direct si fara constringere comisii rogatorii prin agentii lor diplomatici sau consulari, in scopul audierii cetatenilor lor, intelegindu-se ca cetatenia persoanei audiate se apreciaza dupa legea statului de resedinta.
Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare si raspunsul pe care mi-l veti adresa sa constituie acordul celor doua parti in aceasta problema”.
Am onoarea sa va fac cunoscut ca cele ce preced intrunesc acordul guvernului roman.
In aceste conditii, scrisoarea dumneavoastra sus-mentionata si prezentul raspuns constituie acordul celor doua parti in aceasta problema.
Va rog sa primiti, domnule ministru, asigurarea inaltei mele consideratii.
Paris, 5 noiembrie 1974.
George Macovescu,
ministrul afacerilor externe
al Republicii Socialiste Romania
Domnului Jean Sauvagnargues,
ministrul afacerilor externe al Republicii Franceze

Le Président de la République française,
Le Président de la République socialiste de Roumanie,
Désireux de régler l’entraide judiciaire entre la République française et la
République socialiste de Roumanie dans le domaine du droit civil et commercial,
et de contribuer ainsi au développement de leurs relations amicales sur le
fondement des principes du respect de la souveraineté et de l’indépendance
nationales, de la non-ingérence dans les affaires intérieures, de l’égalité des droits
et avantages réciproques,
Ont résolu de conclure la présente Convention et ont désigné comme
plénipotentiaires à cet effet:
Le Président de la République française : M. Jean Sauvagnargues, Ministre des
Affaires étrangères ;
Le Président de la République socialiste de Roumanie : M. George Macovescu,
Ministre des Affaires étrangères,
lesquels, après avoir échangé leurs pleins pouvoirs respectifs, reconnus en bonne
et due forme, sont convenus des dispositions suivantes :
Chapitre I. DISPOSITIONS GÉNÉRALES
Article Ier. 1. Chacun des deux Etats assure sur son territoire, aux
nationaux de l’autre Etat, la protection juridique de leurs droits et intérêts
personnels ou patrimoniaux, dans les mêmes conditions qu’à ses propres
nationaux.
2. Les nationaux de chacun des deux Etats ont, en conséquence, sur le
territoire de l’autre, libre et facile accès auprès .des autorités judiciaires, dans les
mêmes conditions que les nationaux de cet autre Etat, pour la poursuite et la
défense de leurs droits et intérêts.
Article 2. Les stipulations de la présente Convention concernant les
nationaux d’un des deux Etats s’appliquent également aux personnes morales qui
ont leur siège sur le territoire de cet Etat et qui sont constituées conformément à
ses lois.
Chapitre II. DISPOSITIONS EN VUE DE FACILITER L’APPLICATION DE LA CONVENTION RELATIVE À LA PROCÉDURE CIVILE,CONCLUE LE 1 er MARS 1954 2 ,À LA HAYE
Article 3. Aucune caution ni dépôt, sous quelque dénomination que ce soit,
ne peut être imposé, à raison, soit de leur qualité d’étrangers, soit du défaut de
domicile ou de résidence sur le territoire de l’Etat dont relève l’autorité judiciaire
saisie, aux nationaux de l’autre Etat, qu’ils soient demandeurs ou intervenants.
1 Entrée en vigueur le 1″ septembre 1975, soit le premier jour du deuxième mois suivant la date de l’échange des
instruments de ratification, qui a eu lieu à Bucarest le 28 juillet 1975, conformément à l’article 27, paragraphes I et 2.
Article 4. 1. Les actes judiciaires et extrajudiciaires en matière civile ou
commerciale destinés à des personnes qui se trouvent sur le territoire de l’un des
deux Etats sont adressés par le Ministère de la Justice de l’Etat requérant au
Ministère de la Justice de l’Etat requis.
2. Les récépissés et les attestations de remise ou de signification des actes
sont renvoyés au Ministère de la Justice de l’Etat requérant.
3. Les dispositions des paragraphes qui précèdent ne font pas obstacle à
l’application de l’article 6 (alinéa premier, numéros 1 et 2) de la Convention,
relative à la procédure civile, conclue le 1 er mars 1954 à La Haye et de l’article 12
de la Convention consulaire entre la République française et la République
socialiste de Roumanie, signée le 18 mai 1968′, relative à l’acheminement des
actes par la voie consulaire.
Article 5. 1. Les actes judiciaires et extrajudiciaires sont adressés en
double exemplaire.
2. La demande, qui est rédigée dans la langue des deux Etats, comprend les
éléments essentiels de l’acte tels que l’autorité requérante, l’identité des parties,
la nature de l’acte et, le cas échéant, la date et le lieu de comparution, les délais
figurant dans l’acte, la juridiction qui a rendu la décision, ainsi que tous autres
éléments utiles.
Article 6. 1. L’autorité requise assure la remise des actes dans les
conditions prévues par sa législation. Si les actes ne sont pas rédigés dans sa
langue ou ne sont pas accompagnés d’une traduction certifiée, l’autorité requise
remettra ces actes au destinataire s’il accepte de les recevoir.
2. Les récépissés et les attestations de remise sont accompagnés d’une copie
de l’.acte ayant fait l’objet de la remise.
Article 7. 1. Les commissions rogatoires en matière civile ou commerciale
sont transmises par l’intermédiaire des Ministères de la Justice des deux Etats et
sont exécutées par les autorités judiciaires.
2. Elles sont accompagnées d’une traduction dans la langue de l’autorité
requise, certifiée conforme soit par un agent diplomatique ou consulaire, soit par
un traducteur assermenté, soit par toute autre personne habilitée à cet effet dans
l’un des deux Etats.
Article 8. Lorsque l’adresse du destinataire de l’acte ou de la personne dont
l’audition est demandée est incomplète ou inexacte, l’autorité requise s’efforce
néanmoins de satisfaire à la demande dont elle est saisie. Elle peut à cette fin
demander à l’Etat requérant de fournir tous renseignements complémentaires de
nature à permettre l’identification de la personne concernée.
Chapitre III. FORCE PROBANTE DES ACTES ET DISPENSE DE LÉGALISATION
Article 9. Les actes notariés et les actes auxquels la loi accorde la valeur
d’actes authentiques, reçus sur le territoire d’un des deux Etats, ont, sur le
territoire de l’autre, la même force probante que les actes correspondants reçus
sur le territoire de cet autre Etat.
Article 10. Les documents qui émanent des autorités judiciaires ou d’autres
autorités compétentes de l’un des deux Etats, ainsi que les documents dont elles
attestent la certitude de la date, la véracité de la signature ou la conformité à
l’original, sont dispensés de toute légalisation lorsqu’ils doivent être produits sur
le territoire de l’autre Etat.
Chapitre IV. TRANSMISSIONS EN MATIÈRE D’ACTES D’ÉTAT CIVIL
Article 11. Les autorités compétentes de chacun des deux Etats
transmettent sans frais aux autorités compétentes de l’autre Etat, sur leur
demande et selon le cas, des expéditions ou extraits de tout acte de l’état civil
français, des certificats de l’état civil roumain, ainsi que des expéditions des
décisions rendues en matière d’état civil, lorsque ces documents concernent des
nationaux de l’Etat requérant et qu’ils sont demandés dans un intérêt administratif
dûment spécifié.
Chapitre V. RECONNAISSANCE ET EXÉCUTION DES DÉCISIONS JUDICIAIRES
Article 12. 1. Les dispositions du présent chapitre s’appliquent à la
reconnaissance et à l’exécution des décisions rendues par les juridictions des deux
Etats en matière civile ou commerciale.
2. Elles s’appliquent aux décisions pénales en ce qui concerne la réparation
des dommages et la restitution des biens.
3. Ces dispositions sont .également applicables aux actes authentiques reçus
sur les territoires des deux Etats.
Article 13. Les sentences arbitrales rendues sur le territoire d’un des deux
Etats sont reconnues et exécutées sur le territoire de l’autre Etat conformément
aux dispositions de la Convention pour la reconnaissance et l’exécution des
sentences arbitrales étrangères en date, à New York, du 10 juin 1958′.
Article 14. Pour l’application des dispositions du présent chapitre, on
entend par «décision» toute décision rendue en matière contentieuse ou
gracieuse, quelle que soit sa dénomination ou la juridiction dont elle émane, ainsi
que toute transaction conclue devant une juridiction au cours d’un procès.
Article 15. Les décisions rendues par une juridiction d’origine dans l’un des
deux Etats sont reconnues ou déclarées exécutoires sur le territoire de l’autre :
a) Si la juridiction d’origine était compétente au sens de l’article 16 de la présente
Convention ;
b) Si, dans l’Etat d’origine, la décision est définitive.
Sont considérées comme définitives les décisions qui ne peuvent plus faire
l’objet, en ce qui concerne la France, d’un recours ordinaire ou d’un pourvoi en
cassation et, en ce qui concerne la Roumanie, d’une voie ordinaire de recours.
Pour être déclarée exécutoire dans l’Etat requis, la décision doit, de plus, être
susceptible d’exécution dans l’Etat d’origine.
Article 16. La juridiction d’origine est considérée comme compétente au
sens de la présente Convention:
a) Lorsque, lors de l’introduction de l’instance, le défendeur, ou l’un des
défendeurs dans le cas d’indivisibilité de l’action, avait son domicile ou sa
résidence habituelle dans l’Etat d’origine ;
b) Lorsque, lors de l’introduction de l’instance, le défendeur avait dans l’Etat
d’origine un établissement ou une succursale de nature commerciale,
industrielle ou autre et s’il a été cité dans cet Etat pour un litige relatif à
l’activité de l’établissement ou de la succursale considérés;
c) Lorsqu’il s’agit d’un litige concernant l’état, la capacité ou les rapports de
famille entre nationaux de l’Etat où la décision a été rendue ;
d) Lorsque le fait dommageable sur lequel est fondée l’action en dommagesintérêts
est survenu dans l’Etat d’origine ;
e) Lorsque l’action a pour objet un litige relatif à un immeuble situé dans l’Etat
d’origine ;
f) Lorsque le défendeur s’est soumis expressément à la compétence du tribunal
d’origine soit par une élection de domicile, soit par toute autre stipulation
attributive de compétence, à condition que la loi de l’Etat requis ne s’y oppose
pas à raison de la matière ;
g) Dans tout autre cas dans lequel la compétence est fondée suivant les règles de
compétence juridique internationale admises par la législation de l’Etat où la
décision est invoquée ou en vertu d’une Convention en vigueur entre les deux
Etats.
La compétence de la juridiction de l’Etat d’origine prévue au présent article
peut ne pas être reconnue lorsque la législation de l’Etat requis attribue une
compétence exclusive, à raison de la matière, à ses propres juridictions.
Article 17. La reconnaissance ou l’exécution est refusée si:
a) L’acte introductif d’instance n’a pas été signifié ou notifié régulièrement et en
temps utile à la partie défaillante pour qu’elle puisse se défendre ;
b) Un litige entre les mêmes parties, fondé sur les mêmes faits et ayant le même
objet :
1. Est pendant devant une juridiction de l’Etat requis, première saisie, ou
2. A donné lieu à une décision»rendue dans l’Etat requis;
c) La juridiction requise est tenue de reconnaître la compétence attribuée à des
arbitres ;
d) La décision est contraire à l’ordre public de l’Etat requis.
Article 18. La reconnaissance-ou l’exécution ne peut être refusée pour la
seule raison que la juridiction d’origine a appliqué une loi autre que celle qui
aurait été applicable d’après les règles de droit international privé de l’Etat requis,
sauf en ce qui concerne l’état ou la capacité des personnes ou dans le cas où la
règle de conflit est déterminée par une Convention en vigueur entre les deux
Etats. Même dans ces cas, la reconnaissance ou l’exécution ne peut être refusée si
l’application de la loi désignée par lesdites règles eût abouti au même résultat.
Article 19. Sous réserve de ce qui est nécessaire pour l’application des
articles qui précèdent, la juridiction requise ne procède à aucun examen au fond
de la décision rendue dans l’Etat d’origine.
Article 20. 1. La reconnaissance ou l’exécution des décisions est régie par
la loi de l’Etat requis, dans la mesure où la présente Convention n’en dispose pas
autrement.
2. Si la décision statue sur plusieurs chefs de demande qui sont dissociables,
la reconnaissance ou l’exécution peut être accordée partiellement.
Article 21. 1. La partie qui invoque la reconnaissance ou qui demande
l’exécution doit produire :
a) Une expédition de la décision réunissant les conditions nécessaires à son
authenticité ;
b) Une copie certifiée de la citation de la partie qui a fait défaut à l’instance et
toute pièce permettant d’établir que cette citation l’a atteinte en temps utile ;
c) Toute pièce de nature à établir que la décision remplit les conditions fixées à
l’alinéa b de l’article 15.
2. Si la teneur de la décision ne permet pas à la juridiction requise de vérifier
que les conditions prévues par le présent chapitre sont remplies, cette juridiction
peut exiger tous autres documents utiles à cette fin.
3. Les documents visés aux paragraphes précédents doivent être accom
pagnés d’une traduction certifiée conforme soit par un agent diplomatique ou
consulaire, soit par un traducteur assermenté, soit par toute personne habilitée à
cet effet dans l’un des deux Etats.
Article 22. Les actes authentiques exécutoires sur le territoire de l’un des
deux Etats sont déclarés exécutoires sur le territoire de l’autre par la juridiction
compétente selon la loi de l’Etat sur le territoire duquel l’exécution est demandée.
La juridiction vérifie seulement si les actes réunissent les conditions
nécessaires à leur authenticité sur le territoire de l’Etat où ils ont été reçus et si les
dispositions dont l’exécution est poursuivie n’ont rien de contraire à l’ordre public
de l’Etat sur le territoire duquel l’exequatur est requis.
Article 23. Les frais occasionnés par la certification et la traduction des
documents requis dans une procédure de reconnaissance ou d’exécution sont
inclus dans les frais de justice de cette procédure.
Article 24. La partie admise à l’assistance judiciaire gratuite dans l’Etat
d’origine en bénéficiera sans nouvel examen, dans les limites prévues par la
législation de l’Etat requis, pour les actes et procédures tendant à faire
reconnaître la décision ou à la rendre exécutoire, ainsi que pour les actes et
procédures d’exécution dans l’Etat requis.
Article 25. Les dispositions du présent chapitre ne dérogent pas à celles des
Conventions auxquelles les deux Etats sont ou seront Parties et qui, dans des
matières particulières, règlent la reconnaissance et l’exécution des décisions.
Chapitre VI. ECHANGE DE RENSEIGNEMENTS EN MATIÈRE DE LÉGISLATION
Article 26. Les Ministères de la Justice des deux Etats se communiquent
réciproquement, sur demande, des renseignements concernant les lois actuelle
ment ou antérieurement en vigueur sur le territoire de l’Etat dont ils relèvent.
Chapitre VIL DISPOSITIONS FINALES
Article 27. 1. La présente Convention sera ratifiée. L’échange des
instruments de ratification aura lieu à Bucarest aussitôt que faire se pourra.
2. La présente Convention entrera en vigueur le premier jour du deuxième
mois suivant la date de l’échange des instruments de ratification.
3. La présente Convention est conclue pour une durée illimitée.
Chacun des deux Etats peut la dénoncer au moyen d’une notification écrite
adressée à l’autre Etat et qui prend effet un an après la date de son envoi.
4. Toutefois, les dispositions du chapitre II de la présente Convention
s’appliqueront aussi longtemps que la Convention relative à la procédure civile,
conclue à La Haye le 1 er mars 1954, demeurera en vigueur entre les deux Etats.
EN FOI DE QUOI, les plénipotentiaires respectifs ont signé la présente
Convention et y ont apposé leur sceau.
FAIT à Paris, le 5 novembre 1974, en deux exemplaires originaux, chacun en
français et en roumain, les deux textes faisant également foi.
Pour la République française :
[Signé]
JEAN SAUVAGNARGUES
Pour la République socialiste de Roumanie :
[Signé]
GEORGE MACOVESCU

5 Comentarii la Conventia franco-româna 5 noiembrie 1974

Adaugati un comentariu »
  1. filip liliana's Gravatar filip liliana
    24/09/2012 at 17:05 | Permalink

    Buna ziua !am citit aceasta conventie,am imprimat_o,am dus_o la biroul de la Assurance Maladie,unde ma confrunt cu problema de a nu_mi recunoaste traducerea legalizata de catre un traducator si un notar din Romania a certificatului de nastere si nu pot sa cred ca sunt refuzata si trimisa obligatoriu sa_mi fac traducerea aici in Franta pe motiv ca „directivele” s_au schimbat si ca noile legi emise cica in urma cu 2_3 luni sunt altele si ca aceasta conventie nu e valabila pentru ei.sa fie asa?noul guvern a emis alte legi privind legalizarea actelor?multumesc anticipat

    • 12/12/2012 at 16:35 | Permalink

      Si eu am avut aceiasi problema, nu vor decît sa te plimbe, in realitate ai dat de oameni care nu vor sa te serveasca.
      Sfatul meu este sa schimbi biroul de „Assurance Maladie” asa am facut si eu si am obtinut cartea vitala. totul depinde de biroul in care faci cererea.
      Eu am facuto in 12 eme si m-au refuzat si am reusit in 10 eme la Gara de Est
      Francezii au intilnit badarani de la noi care i-au jignit verbal si acum ei se razbuna pe cei nevinovati si cinstiti, ca asa-i natura umana.

  2. daniela mihalache seneca's Gravatar daniela mihalache seneca
    12/11/2016 at 09:50 | Permalink

    Buna ziua!
    Problema mea este urmatoare: trebuind sa renovez pasaportul expirat si avind divortat, trebuie sa prezint sentinta de divort consulatului romin de la Roma unde sint rezidenta. Cum divortul a fost facut in Franta, Consulatul Romin imi cere sentinta de divort apostilata de statul francez. In Franta NU imi apostileaza documentul in baza Conventiei franco-romine din 5 noiembrie 1974. Cei de la consulat insista iar eu nu reusesc sa-mi renovez pasaportul. Imi puteti da o explicatie insistentelor Consulatului Romin? In asteptarea raspunsului Dvs.va multumesc si va doresc o zi placuta!
    Daniela Mihalache Seneca

Adaugati un comentariu

Email-ul vostru nu este facut public.